NavBar

Saturday, 5 January 2013

Oxford

Saturday, 5 January 2013
      In aprilie anul trecut am vazut pentru prima data orasul Oxford. Am ajuns vineri seara, la 11, in mijlocul semestrului studentesc. Strazile erau pline de tineri, baieti si fete de toate natiile si culorile, care umblau in carduri de cate trei, patru sau mai multi, razand si simtindu-se ca si cum toate exemenele sau terminat. Dar nu era asa, era doar inceput de weekend. Nu cred ca am vazut o singura fata trista.

      Toate puburile, cafenelele si restaurantele erau pline ochi. Chiar si in fata intrarii, multi stateau la tigara nesimtind parca frigul. Orasul nu l-am vazut prea bine atunci, in seara aia pentru ca oamenii erau peste tot si mi-au captivat atentia. Mi se parea ca am ajuns chiar in mijlocul unei petreceri in aer liber sau a unui carnaval.

      Am decis sa ma trezesc a doua zi dimineata forte devreme. Sa imi iau aparatul si harta si sa ma pornesc la pas. Am vrut sa vad orasul de data asta. Fara oameni. La 6 dimineata deci m-am trezit si inainte de sapte admiram deja strazile goale. Putini oameni pe care i-am intalnit erau cei care spalau strazile si adunau cioburile de la sticlele sparte ale petrecaretiilor. Orasul agitat si plin de viata de acuma cateva ore, era acum linistit si curat. Cativa politisti inspectau vitrinele magazinelor sa vad daca totul e in ordine. Nu de putine ori, studentii ametiti de alcool, au spart intentionat sau din greseala una dintre vitrinele librariilor sau a unei cafenele. Bicicletele lasate langa fiecare gard si copac, stateau doar sprijinite, multe fara a fi legate.

        Mi-a placut mult ca am putut umbla in voia mea pe strazile inguste si am simtit cu adevarat suflul orasului. Localurile erau inchise si tacute. Catedralele si bisericile, superbe toate, stateau cu portile inchise asteptand serviciul de dimineata.

       Am vrut sa vad adevarata fata a orasului.  Unde C.S. Lewis, autorul meu preferat, a locuit pentru o perioada si a predat studentilor Literatura Engleza .Am vrut sa citesc una din cartile lui in gradina botanica unde, pe una dintre banci, s-au intalnit pentru prima data William Charles si Gladys Beatrice Florence Hawes.  Christ Church Cathedral, veche de peste 800 de ani.

       Am vrut sa strabat si eu acelasi stradute pe care umblau in fiecare zi studentii veniti din toate colturile lumii. Tineri plini de viata si ageri la minte. Speranta societatii. Pentru ca nu oricine ajunge sa studieze la Oxford.

      Am vrut sa vad faimosul "city of dreaming spires". Si l-am vazut. L-am vazut luminat de soarele diminetii si prin lentila aparatului meu pe film (simteam ca ii jignesc trecutul si istoria daca nu il fotografiez cu un analog) si i-am simtit mirosul de vechi, de cunostiinta si de amintiri adunate de-a lungul timpului.